Grupe de casă
Aceste grupuri sănătoase trebuie să îndeplinească cel puţin şapte funcţii cheie, care se găsesc în Fapte 2:42-47:
Părtăşie, Închinare, Rugăciune, Învăţătură, Putere, Lucrare și Evanghelizare.
1. Părtăşie: Zidirea unor relaţii de sprijin şi responsabilitate reciprocă pentru membrii grupei.
2. Închinare: Aducerea de laude lui Dumnezeu pentru ceea ce este El, ce a făcut şi ce face.
3. Rugăciune: Ascultarea lui Dumnezeu, părtăşia cu El, mijlocire pentru alţi oameni şi pentru lucrarea Lui în lume.
4. Învăţătură: Învăţarea şi aplicarea Cuvântului lui Dumnezeu.
5. Putere: Cunoaşterea umplerii şi practicarea darurilor Duhului Sfânt.
6. Lucrare: Iubirea manifestată în mod practic pentru a sluji nevoilor reale ale membrilor grupei.
7. Evanghelizare: Impact între necreştini şi împărtăşirea Veştii Bune astfel încât oamenii să devină ucenici.
Scopul acestor grupe este dezvoltarea relaţiilor corecte din punct de vedere creştin – cu membrii grupei şi cu necredincioşii, astfel încât în urma acestor relaţii să existe creştere spirituală personală şi multiplicare în cadrul grupei, iar în final divizarea grupei.
Ca obiective concrete ale acestor grupe menţionăm două dimensiuni specifice: rolul de familie –minibiserică, unde se aduc spre rezolvare problemele apărute în cursul săptămânii, unde se răspunde la întrebările practice de viaţă, unde se discută aplicaţia învăţăturii primite în predica din timpul serviciului de celebrare, unde există grijă şi susţinere reciprocă, supraveghere, corecţie, mijlocire în rugăciune. La acest nivel se rezolvă în limita posibilităţilor problemele apărute, iar cele care depăşesc competenţele liderilor grupei vor fi aduse la cunoştinţa liderilor bisericii pentru a fi rezolvate. Liderul grupei împreună cu liderul asociat sunt păstorii grupei.
Cel de-al doilea rol important al grupei este rolul evanghelistic. În aceste grupe, într-un cadru “neoficial”, prietenii noştri neconvertiţi pot să audă mesajul evangheliei, să primească răspunsuri concrete la întrebările sincere privitoare la credinţa creştină şi să ia decizia convertirii la Hristos.
Intâlnirile grupelor au loc în casele oamenilor din cadrul grupelor, iar pentru închegarea relaţiilor se recomandă activităţi nonformale ca de exemplu: ieşiri în natură, excursii, seri speciale, etc.
Divizarea grupelor are loc în momentul în care acestea depăşesc 12-15 membri stabili, liderul grupei şi liderul asociat preluând fiecare una din cele două grupe nou formate.
Responsabil pentru supervizare şi evaluarea activităţii grupelor, pastorul principal.